În domeniul științei materialelor, căutarea de materiale atât cu o rezistență specifică ultra -ridicată, cât și cu o rezistență excelentă este în prezent un punct de cercetare. Nano - Aliajele martensitice de titan ies în evidență în acest domeniu datorită structurilor și proprietăților lor unice.
S -a constatat că, în mod tradițional, precipitațiile din aliaje sunt considerate bariere de dislocare, ceea ce poate provoca o concentrație ridicată de stres și chiar fisuri micro. Cu toate acestea, după ce nano - martensitul distribuit dens este construit în aliajul dur Ti - CR - Zr - al, o interfață coerentă ordonată ierarhică pentru forță - se formează optimizarea durității. Aceste interfețe coerente au funcțiile atât ale barierelor de dislocare, cât și ale surselor de dislocare. Prin interacțiuni multi -nivel nano - martensite - dislocare, aliajul de titan are o forță și o duritate ultra. De exemplu, la temperaturi ridicate sub 400 de grade, nano -martensita este stabilă termic și poate menține rezistența ridicată a aliajului; Când temperatura este mai mare de 400 de grade, descompunerea nano -martensitei ordonate la nivel multiplu și sferoidizarea originalului - lamelele va duce la tranziția ductilă indusă de temperament.
Din datele grafice se poate observa că prin intermediul schemei de proces de procesare termică și evoluția microstructurii, de exemplu, Ti - 2. 8cr - 4. 5ZR - 5. Aliaj 2Al are caracteristici de microstructură diferite după ce a fost tratată la temperaturi diferite. În camera - teste de proprietate mecanică, rezistența la randament și alungirea totală a acestui aliaj sunt excelente, având avantaje evidente în comparație cu alte aliaje martensitice raportate și aliaje martensitice temperate. În ceea ce privește proprietățile de fractură, acest aliaj funcționează bine, cu o lucrare de fractură ridicată și rezistență puternică a fracturilor, fiind nu mai puțin competitivă decât alte aliaje tipice + de titan. Caracteristicile sale de fractură prezintă fenomene unice. Sub diferite stări de tratare a căldurii, microstructura de pe suprafața fracturii și modul de propagare a fisurii sunt diferite. Cercetările privind sub structura de deformare arată că luxațiile joacă un rol important în interfețele coerente ordonate la nivel multiplu al aliajelor de titan nano - martensitice. Dislocările sunt emise și interacționează de -a lungul sistemelor de alunecare specifice de la „granițele de fază” (PBS), îmbunătățind în continuare puterea și duritatea aliajului.
În concluzie, strategia de proiectare a interfețelor coerente ordonate la nivel multiplu în aliajele de titan nano - martensitice oferă o nouă abordare pentru obținerea unei combinații fără precedent de forță, plasticitate și duritate. Această strategie nu se aplică numai aliajelor de titan, dar este de așteptat să fie aplicată și altor aliaje metastabile, cum ar fi oțelurile tradiționale și aliajele multi -componente emergente, aducând noi oportunități și provocări pentru dezvoltarea științei materialelor.